Concibo mis creaciones como obras nacidas desde un lugar íntimo, profundamente atravesado por mi trasfondo religioso. En mi práctica, el arte es una forma de oración silenciosa, una manera de contemplar y habitar lo espiritual desde lo cotidiano.
Me interesa profundamente lo que se hace con las manos. La escritura, el origami y el dibujo —acciones que repiten gestos, que doblan, trazan, insisten— se convierten en formas de pensamiento encarnado. Escribo, pliego, dibujo… repito. En cada uno de estos actos encuentro una forma de liturgia, de conexión, de atención plena. La repetición no es para mí monotonía, sino un espacio de profundidad: cada línea, cada doblez, cada trazo, es una forma de meditación activa.
La línea es el elemento que mejor representa esta búsqueda. La utilizo como unidad mínima, como compás visual, como rastro del cuerpo en el tiempo. Así como el origami transforma una hoja a través de pliegues sucesivos, la línea transforma el vacío con su insistencia. Y así como la escritura organiza el pensamiento en signos, mi obra organiza la contemplación en trazos.
Trabajo desde una atención radical a lo pequeño, a lo acumulativo, a lo manual. Mis obras no buscan imponer un mensaje, sino sostener un ritmo. Son, en el fondo, plegarias hechas a mano.
//
I see my creations as works that emerge from an intimate place, deeply shaped by my religious background. In my practice, art becomes a silent prayer — a way to contemplate and inhabit the spiritual through the everyday.
I’m deeply drawn to what is done with the hands. Writing, origami, and drawing — actions that repeat gestures, that fold, trace, and persist — become forms of embodied thought. I write, I fold, I draw… I repeat. In each of these acts, I find a kind of liturgy, a moment of connection, a space of focused attention. Repetition, for me, is not monotony but depth: each line, each fold, each mark is a form of active meditation.
The line is the element that best represents this search. I use it as a minimal unit, a visual rhythm, a trace of the body moving through time. Just as origami transforms a sheet of paper through successive folds, the line transforms emptiness through insistence. And just as writing organizes thought into signs, my work organizes contemplation into strokes.
I work from a place of radical attention to the small, the accumulative, the handmade. My pieces are not meant to impose a message but to hold a rhythm. In the end, they are hand-made prayers.
//
Îmi privesc creațiile ca pe niște lucrări care izvorăsc dintr-un loc intim, profund influențat de fundalul meu religios. În practica mea, arta devine o rugăciune tăcută — o modalitate de a contempla și de a locui spiritualul prin gesturi cotidiene.
Sunt profund atras(ă) de tot ceea ce se face cu mâinile. Scrisul, origamiul și desenul — acțiuni care repetă gesturi, care pliază, trasează, insistă — devin forme de gândire întrupată. Scriu, pliez, desenez… repet. În fiecare dintre aceste acte găsesc o formă de liturghie, un moment de conexiune, un spațiu al atenției profunde. Repetiția, pentru mine, nu este monotonie, ci profunzime: fiecare linie, fiecare pliu, fiecare marcaj este o formă de meditație activă.
Linia este elementul care exprimă cel mai bine această căutare. O folosesc ca unitate minimă, ca ritm vizual, ca urmă a corpului în timp. Așa cum origamiul transformă o foaie prin plieri succesive, linia transformă golul prin insistență. Și așa cum scrisul organizează gândul în semne, lucrările mele organizează contemplația în urme.
Lucrez dintr-un loc al atenției radicale față de ceea ce este mic, acumulativ, lucrat de mână. Lucrările mele nu își propun să transmită un mesaj direct, ci să susțină un ritm. În esență, ele sunt rugăciuni făcute cu mâinile.
